Totul are un inceput, chiar si ceea ce astazi nu este accesibil pentru oricine. Te-ai fi gandit vreodata ca Ferrari a fost cumparat candva de Fiat? Exista foarte multa istorie in spatele industriei auto, iar cea mai mare parte din aceasta, este foarte interesanta, nu trebuie sa fii neaparat masinist sau pasionat auto. Numai gandul de "cum era candva" te face sa iti doresti sa te transpui cumva in perioada aceea. Norocul face ca mediul online a devenit cel mai variat loc unde poti gasi informatii si prin care ai acces oricand la orice iti vine in gand.
Ferrari nu a fost dintotdeauna un gigant al masinilor premium de performanta. La inceput era un oarecare constructor de automobile, care avea ca scop viziunea pe care o are si in prezent, insa era la acelasi nivel cu altii. Trecand timpul, omul a evoluat, tehnologia a evoluat, ideile au evoluat si asa au aparut anumite sporturi, hobby-uri, competitii. Competitiile de tip curse existau chiar si cand oamenii foloseau doar carute cu cai, de acolo si termenul de cai putere (oarecum).
Ca si altii, Ferrari a intrat in lumea Formula 1 incercand mereu sa doboare competitia construind cele mai puternice, aerodinamice si fiabile masini. Prima masina destinata F1 a fost conceputa de insusi Enzo Ferrari cu ajutorul lui Valerio Colotti si designer-ul Gioacchino Colombo si a fost numita 125 F1.
Inca de la prima masina, Ferrari a dorit sa foloseasca cele mai performante si sofisticate motoare din industrie. Ferrari 125 F1 folosea un motor de 1.5 litri supraalimentat cu 12 cilindri in V. Caroseria era construita dintr-un sasiu tubular, suspensie cu doua bascule si frane cu tamburi pe toate cele 4 roti. Acest motor producea putin peste 230cp la 7000rpm. Singurul exemplar original nu a putut fi salvat si pastrat si au fost nevoiti sa refaca o replica a caroseriei folosind motorul original. Aceasta replica se poate vedea in muzeul Ferrari din Maranello, alaturi de multe alte masini F1 ale producatorului aparute de-alungul timpului.
Succesorul sau a fost Ferrari 375 F1, de data aceasta pe langa modelul destinat competitiei de Formula 1, fiind construite si modele de strada cu aceleasi motorizari. Ferrari a folosit tot motorizari V12, dar de data aceasta cilindreea crestea de la 3.3 litri pana la 4.5 litri . Performantele sareau de 300 cai putere si erau propulsate de o cutie manual cu 4 viteze.
A urmat Ferrari Tipo 500 cu motor 2.0 aspirat si o forma mai aerodinamica, iar modelul urmator denumit 625 F1 folosea cam acelasi sasiu cu motorizare de 2.5 litri. Succesorul sau, 553 F1 a transformat caroseria modelelor de pana atunci si au aparut primele semne ale caroseriilor folosite in prezent. Pentru modelul urmator, Ferrari a folosit un model conceput de Lancia. Cand Lancia a avut probleme financiare, Ferrari a fost cel care a cumparat drepturile companiei si a folosit modelul D50 ca fiind al lor. Spre sfarsitul carierei, modelul a fost redenumit in 801s. Timpul a trecut si odata cu acesta si viziunile au evoluat, ajungand astfel in anii '70, cand ajungem la modelul nostru de macheta despre care vorbim acum. Toate modelele despre care am vorbit mai sus, sunt predecesorii directi ai modelului la care dorim sa ajungem.
In 1974 apare primul model din seria 312T, bazat pe succesorul sau 312B. Modelul 312T a castigat peste 27 de curse facand-o astfel cel mai de succes model construit pentru F1. Din punct de vedere mecanic, prima varianta folosea un motor de 3 litri, V12 cu o putere de peste 500cp. Acesta folosea o cutie de viteze tranversala, ceea ce ii oferea posibilitatea sa fie pozitionata in fata puntii spate. Primul exemplar a fost terminat in toamna anului 1974 si a avut probleme la motor, insa dupa teste si imbunatatiri a castigat prima sa cursa la International Trophy cu Niki Lauda la volan. Superioritatea Ferrari s-a demonstrat in perioada urmatoare, dar mai ales dupa castigul de la US Grand Prix in 1975. Anumite specificatii tehnice au fost revizuite conform noului regulament, iar Ferrari a trebuit sa lanseze modelul T2 in anul 1976. Si acest model a castigat numeroase titluri cu acelasi Lauda in spatele volanului. Modelul a evoluat incet, incet cu modelul T3, acesta fiindu-i prezentat lui Gilles Villeneuve. Acesta folosea un alt tip de sasiu si suspensie, iar pneurile erau fabricate de Michelin. Era primul model care se diferentia mult vizual fata de cel de pana atunci, fiind mult mai scund, crescandu-i astfel capabilitatile aerodinamice.
Ferrari 312 T4 facea un progres enorm la capitolul aerodinamicitate, avand o garda foarte joasa. A castigat 6 curse in 1979, dar si al 4 lea Constructors Campionship in 5 sezoane. Cu acest model, Ferrari a revenit din nou la victorii, aducand trofeele la Maranello. Modelul 312T4 era propulsat de un motor de 3 litri, V12 si o cutie cu 5 viteze. Greutatea totala era de 590kg si ducea cei 515cp pana peste 12000 de turatii. Ferrari 312 T4 a ramas cel mai iconic model din seria 312T, fiind expus in prezent la muzeul din Maranello.
Dupa acest model, variantele imbunatatite s-au dovedit a fi esecuri. 312T5, noul motor de tip "boxer" construit de Cosworth dovedindu-se a fi slab la capitolul aerodinamicitate, lent si ineficient in fata competitiei. Pentru prima data in istorie, Ferrari nu a castigat nici macar o cursa in tot sezonul, iesind pe locul 10 la competitiile pe care de curand le castiga. Ultima incercare de a reinvia modelul, a fost T6, insa nu a ajuns sa concureze niciodata, ramand doar la nivelul de teste. Ferrari a incercat sa ii pun 4 pneuri pe puntea spate. Pe langa faptul ca nu trecea de noile reglementari, s-a dovedit a fi si foarte greu de condus, drept urmare la testarea din Fiorano, monopostul a iesit in decor si a luat foc.
Va urma...
