Goethe - Faust Volumul 2

Firul gândirii-i rupt, în ceaţă. / Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă. / Să potolim prin văile simţirii, / Arzânde, toate patimile firii. / Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje, / Minunile să le desfacem, drage. / Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor, / În rostogolul întâmplărilor!“ Aşa începe fabuloasa călătorie a lui Faust, pe care Mefistofel îl poartă prin lumea mic-burgheză a oraşelor gemane, iar apoi prin „marea lume“, sfidând barierele timpului şi spaţiului. Faust cel veşnic nemulţumit făgăduieşte să-şi dea sufletul diavolului atunci când va cădea pradă trândăviei şi, îndestulat, va cere clipei să se oprească.