Fiodor Mihailovici Dostoievski - Amintiri din Casa Mortilor, Jucatorul

În cele două cărţi, „Amintiri din casa morţilor“ şi „Jucătorul“ de F.M. Dostoievski, celebrul scriitor se apleacă asupra mai multor fenomene ale conştiinţei umane. Numitorul lor comun este patima. Amintiri din casa morţilor Amintiri din casa morţilor, primul dintre romane, se numără printre scrierile cu puternice accente autobiografice semnate de prozatorul care avea să influenţeze, prin opera sa, nenumăraţi creatori şi artişti. Romanul a apărut în 1861 şi înfăţişează viaţa, suferinţa şi patimile condamnaţilor care-şi ispăşesc pedeapsa într-un lagăr siberian. Experienţa personală pe care a trăit-o F.M. Dostoievski în cei patru ani petrecuţi într-un astfel de spaţiu concentraţionar, la care a fost osândit pentru apartenenţă la grupul revoluţionar al lui Petraşevski, a fost decisivă pentru scrierea romanului. Iniţial, autorul a fost condamnat la moarte, dar sentinţa a fost comutată. Jucătorul Jucătorul, cea de-a doua scriere inclusă în volum, este una dintre performanţele lui F.M. Dostoievski. Romanul a fost scris în mai puţin de o lună şi spune povestea unui împătimit jucător la ruletă. Neputinţa, lehamitea, nimicnicia şi revolta sunt puse sub lupă, aşa cum se întâmplă şi în „Crimă şi pedeapsă“. Ruinatul Alexei Ivanovici are trăsăturile eroului dostoievskian şi a fost comparat cu Raskolnikov. Printre altele, are un parcurs comun cu acesta: de la cedarea în faţa ispitei fatale, căreia conştiinţa nu reuşeşte să i se opună, la căinţa agonizantă care urmează după aceea.