Detectivii timpului Vol. 4 - Tradare in Olympia - Fabian Lenk

Tradusa in premiera in Romania, seria de carti “DETECTIVII TIMPULUI” se bucura de un mare succes in Germania unde multi profesori o recomanda elevilor lor. Volumele sunt concepute ca niste romane politiste, pline de mister care-i transporta pe copii in trecut. Povestile se bazeaza pe evenimente istorice reale. La finalul fiecarei carti, copiii vor gasi un glosar de termeni istorici importanti referitori la perioada respectiva. Cum traiau oamenii in Egiptul Antic sau pe vremea lui Alexandru cel Mare? Cum se imbracau, ce obiceiuri aveau Cezar, Tutankamon sau Marco Polo? Sunt doar cateva din informatiile pe care copiii le pot afla in timp ce vor face pe detectivii alaturi de eroii acestor carti pline de aventuri. Julian, Kim si Leon calatoresc prin timp pe urmele raufacatorilor. Insa calatoriile in timp nu sunt deloc lipsite de pericole... Olympia - anul 532 inainte de Hristos. Luptatorul Milo din Croton si familia acestuia sunt considerati favoriti la Jocurile Olimpice. Insa, in ciuda asteptarilor, fratele si tatal pierd competitia. Intamplare sau manipulare? Detectivii timpului se trezesc in mijlocul unui scandal. Autorul seriei, Fabian Lenk este un scriitor renumit de romane de mister si suspans pentru copii. El propune parintilor si copiilor o noua metoda ca sa faca istoria materia favorita a copiilor. Mai mult, romanele politiste sunt excelente pentru antrenamentul mintii! Fragment din volum: “- Fugiti! tipa Julian. Sari cat colo, lovindu-se de cvadriga, si alerga fara directie prin sopronul intunecat. Prietenii sai se tinura dupa el. Julian se impiedica de ceva dur si cazu la pamant. Deodata simti ceva de metal in maini. Gasise un fel de bara. Fara a sta mult pe ganduri, azvarli bara in directia in care presupunea ca se afla atacatorul. Un strigat se auzi, urmat de o injuratura cu glas scazut. Julian ranji. Deodata suiera prin aer o alta. Sageata! Prietenii se trantira la pamant, iar proiectilul isi rata tinta. Atunci Leon si Kim insfacara obiecte care zaceau ingramadite si le azvarlira prin sopron: pietre, o scandura, pana si o oala cu grasime pentru uns. Si se parea ca si Kija pornise la atac, caci prietenii auzira un sasait furios si noi tipete de durere. - Kija, vino aici! striga Kim inspaimantata. Brusc, usa se deschise, o umbra tasni afara, urmata cu salturi mari de o pisica, ce nu parea ca vrea sa o lase in pace. - Kija! striga Kim din nou. Iar de data asta animalul asculta. Rasufland usurata, fata o lua pe pisica in brate. - I-ai aratat tu, nu-i asa? intreba Kim incet. Kija mieuna multumita. - Cine era atacatorul ala? intreba Julian. Glasul ii tremura usor. Arrhichion sau Kleoitas? L-a recunoscut vreunul din voi? - Nu, replica Leon. Poate sa fi fost chiar si Elipa. Si... - Stai asa, il intrerupse Kim. Simti si tu mirosul? Foc! Repede, afara de aici! Prietenii se inghesuira catre usa si isi aratara unul altuia flacarile si fumul din fata lor. Atacatorul daduse foc usii de afara! Focul cuprinsese deja cadrul. Kim tipa tusind: - Trebuie sa trecem! - Prin foc? intreba Julian. - Acesta este singurul drum! tipa Kim. O lua pe Kija in brate, tinand-o strans aproape.”