Nicolae Labis - Moartea Caprioarei

„Imaginea acestui poet nedreptatit de destin s-a asezat, in timp, acolo unde critica literara preconizase ca se va fixa. Un precursor, dar nu un poet actual prin toate segmentele operei sale, un talent viguros, dar mai putin un model de urmat, un rebel, dar in interiorul comunismului, Labis va ramane mai mult prin ceea ce ar fi putut fi decat prin ceea ce a fost cu adevarat. Totusi, si prin ceea ce a fost, el a jucat un rol insemnat in supreavietuirea poeziei romanesti, in perioada cumplita a stalinismului literar, ca si in revenirea ulterioara la modelele interbelice, la modernitate. Incercarile de recuperare a operei sale postume, benefice pentru cunoasterea mecanismelor interioare ale creatiei labisiene, nu vor modifica, banuiesc, imaginea sa critica. Important este insa ca opera sa mai poate fi citita si astazi, ca zeci de poezii ale sale nu sunt datate, ca intalnim in ele, chiar daca nu pe deplin formata, o voce poetica suficient de clara si de distincta, de autentica, in raport cu poetii generatiilor anterioare si cu cei care vor veni dupa el. Iar daca noile generatii nu mai poetizeaza dupa modelul Labis, sunt sigur ca poetii romani din anii ce vin vor medita mereu la destinul atat de nedrept al acestui talent urias, ca si la ravna lui poetica, in urma careia a ramas, pana la urma, o opera insemnata in literatura noastra postbelica. Poezia lui Nicolae Labis este dovada vie ca sacrificiul sau n-a fost in zadar.“