M Bulgakov - Maestrul si Margareta

Maestrul şi Margareta, romanul unei epoci. Mihail Bulgakov este indiscutabil geniul literaturii ruse moderne și totodată promotorul obscuritismului în Rusia. "Maestrul și Margareta" este romanul care i-a adus întreaga faimă. La fel de captivantă precum scrierea este și povestea scrierii romanului în sine. Interzis în Rusia după publicare deoarece a stârnit critici și reacții în interiorul Partidului Comunist, Stalin ordonând, prin urmare, interzicerea, găsirea și arderea tuturor copiilor, romanul avea să fie publicat mult mai târziu după ce Bulgakov avea să moară. După o luptă grea dusă cu capii guvernului, cărora le cerea să fie exilat, spunând că "Totul îmi este interzis, sunt ruinat, otrăvit, mă aflu într-o singurătate deplină", Bulgakov afirmă în jurnalul sau -făcând referire la roman- "îl știu pe de rost", rescriindu-l apoi din minte și trimițând o copie clandestin în Italia. Romanul avea să fie publicat la 26 de ani după moartea autorului. Firul narativ se desfășoară pe trei planuri: acțiunea principală se petrece în Rusia interbelică, în Moscova, într-un cadru în care este surprinsă "vizita diavolului" care este transfigurat în profesorul german de magie neagră Woland și "gașca" sa. Ei folosesc magina neagră pentru a juca "farse" anumitor figuri ilustre din capitala URSS-ului. Cel de-al doilea plan prevede o întoarcere în timp cu mai bine de nouăsprezece secole, surprinzând viața lui Iisus din Nazaret și judecata sa de catre Pilat din Pont. Aparent, cele două planuri nu au nicio legătură, dar apariția unei a treia structuri, povestea de dragoste dintre Maestru și Margareta, leagă cele două planuri și da naștere unui fir fluent care curge precum un râu învolburat. Pe parcursul scrierii lui, Bulgakov și-a autointitulat romanul sub mai multe titluri: "Romanul despre diavol", "Magicianul negru" sau "Prințul întunericului". În incipit are loc punerea în scenă a personajului Woland (ciudat îmbrăcat pentru Moscova de atunci) care acostează doi intelectuali ruși pe stradă și îi atrage într-o dialectică ce are ca temă existența lui Dumnezeu. Începând de aici, Woland are să le terorizeze viață , ucigându-i subit și printr-un mod care face sângele cititorului să fiarbă în vene. Parcurgerea romanului mi-a provocat delirul, mi-a extins barierele imaginare dincolo de granițele lor firești. Finalitatea acțiunii, în spațiul cosmic are un final sublim, un final care-l face pe cel care citește să-și piardă simțul realității, să uite că este făcut din atomi și să devină stare pură, să plutească în eter și să audă -în plimbarea sa- o sublimă sonată de pian.