Fiodor Mihailovici Dostoievski - Idiotul Vol. 2

Dostoievski, unul dintre cei mai importanţi scriitori ruşi, a tratat temele mari ale existenţei umane, cum sunt dragostea, căutarea binelui, dar şi teme sociale precum suicidul sau colapsul valorilor familiale. Ca şi personajul central al romanului său, Prinţul Mîşkin, care era bolnav de epilepsie, Dostoievski (1821-1881) a suferit de această maladie toată viaţa. Crizele bolii s-au înteţit începând cu anul 1849, când a fost arestat şi condamnat la moarte, pentru participarea la întâlnirile unor tineri intelectuali liberali. După un prizonierat care a durat nouă ani, s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva şi a devenit foarte religios. Cel de-al doilea volum al romanului Idiotul se deschide cu o analiză a mentalităţii societăţii ruse din veacul al XIX-lea. Autorul ironizează lipsa de originalitate a celor mai mulţi şi dorinţa lor de a se integra într-o lume dominată de simţul practic. Or, simţul practic e apanajul oamenilor obişnuiţi, nicidecum al celor inteligenţi, căci „marii inventatori şi oamenii geniali au fost consideraţi de societate, aproape întotdeauna, drept nişte neghiobi…“